Bunurile acordate cu titlu gratuit si obligatia colectarii TVA-ului.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA in cazul bunurilor/serviciilor achizitionate una dintre conditiile pe care o persoana impozabila trebuie sa o indeplineasca este ca acestea sa fie utilizate in folosul unor operatiuni care ii dau drept de deducere a TVA – operatiuni ce se regasesc la art. 297 alin. (4) si (5) din Codul fiscal.

Pentru bunurile acordate in mod gratuit regula este ca, daca taxa aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial, punerea acestora la dispozitia altor persoane in mod gratuit este considerata livrare de bunuri catre sine pentru care persoana care le acorda trebuie sa colecteze TVA, pe baza unei autofacturi. Aceste prevederi se regasesc in Codul fiscal la art. 270 alin. (4) lit. b.

De la aceasta regula sunt prevazute unele exceptii, pentru care persoana impozabila nu are obligatia de a colecta TVA chiar daca la achizitie/productie a dedus TVA.  Acestea se regasesc la art. 270 alin. (8) din Codul fiscal, astfel:

    1. Nu constituie livrare de bunuri bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

    2. Nu constituie livrare de bunuri acordarea in mod gratuit de bunuri in scop de reclama sau in scopul stimularii vanzarilor sau, mai general, in scopuri legate de desfasurarea activitatii economice, in urmatoarele conditii:
 

a) se cuprind in categoria bunurilor acordate in mod gratuit in scopul stimularii vanzarilor bunurile care sunt produse de persoana impozabila in vederea vanzarii sau sunt comercializate in mod obisnuit de catre persoana impozabila, acordate in mod gratuit clientului, numai in masura in care sunt bunuri de acelasi fel ca si cele care sunt, au fost ori vor fi livrate clientului. Atunci cand bunurile acordate gratuit in vederea stimularii vanzarilor nu sunt produse de persoana impozabila si/sau nu sunt bunuri comercializate in mod obisnuit de persoana impozabila si/sau nu sunt de acelasi fel ca si cele care sunt ori au fost livrate clientului, acordarea gratuita a acestora nu se considera livrare de bunuri daca:

–  se poate face dovada obiectiva a faptului ca acestea pot fi utilizate de catre client in legatura cu bunurile/serviciile pe care le-a achizitionat de la respectiva persoana impozabila; sau
– bunurile/serviciile sunt furnizate catre consumatorul final si valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mica decat valoarea bunurilor/serviciilor furnizate acestuia;

b) bunurile acordate in scop de reclama cuprind, fara a se limita la acestea, bunurile oferite in mod gratuit in cadrul campaniilor promotionale, mostre acordate pentru incercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vanzare.

c) in categoria bunurilor acordate in mod gratuit pentru scopuri legate de desfasurarea activitatii economice a persoanei impozabile se cuprind, fara a se limita la acestea, bunurile pe care persoana impozabila le acorda gratuit angajatilor sai si care sunt legate de desfasurarea in conditii optime a activitatii economice, cum sunt, de exemplu: echipamentul de protectie si uniformele de lucru, pentru contravaloarea care nu este suportata de angajati, materiale igienico-sanitare in vederea prevenirii imbolnavirilor.


    3.  Actiunile de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare acordate in mod gratuit, NU constituie livrare de bunuri acordarea de bunuri de mica valoare, in cadrul, in urmatoarele conditii:


a) bunurile de mica valoare acordate gratuit in cadrul actiunilor de protocol nu sunt considerate livrari de bunuri daca valoarea fiecarui cadou oferit este mai mica sau egala cu plafonul de 100 lei, exclusiv TVA. Cadoul cuprinde unul sau mai multe bunuri oferite gratuit. In situatia in care persoana impozabila a oferit si cadouri care depasesc individual plafonul de 100 lei, exclusiv TVA, insumeaza valoarea depasirilor de plafon aferente unei perioade fiscale, care constituie livrare de bunuri cu plata, si colecteaza taxa, daca taxa aferenta bunurilor respective este deductibila total sau partial. Se considera ca livrarea de bunuri are loc in ultima zi lucratoare a perioadei fiscale in care au fost acordate bunurile gratuit si a fost depasit plafonul.

b) bunurile acordate gratuit in cadrul actiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrari de bunuri daca valoarea totala in cursul unui an calendaristic se incadreaza in limita a 3 la mie din cifra de afaceri constituita din operatiuni taxabile, scutite cu sau fara drept de deducere, precum si din operatiuni pentru care locul livrarii/prestarii este considerat a fi in strainatate. Incadrarea in plafon se determina pe baza datelor raportate prin deconturile de taxa depuse pentru un an calendaristic.

– Sponsorizarile si actiunile de mecenat, acordate in numerar, si nici bunurile pentru care taxa nu a fost dedusa nu se vor lua in calcul pentru incadrarea in aceste plafoane.
– Depasirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plata, respectiv se colecteaza TVA. Taxa colectata aferenta depasirii se include in decontul de TVA intocmit pentru ultima perioada fiscala a anului respectiv.

Pentru alte situatii care nu se regasesc printre exceptiile de mai sus, daca la achizitia sau productia bunurilor persoana impozabila a dedus TVA, total sau partial, la acordarea acestora in mod gratuit trebuie sa colecteze TVA. Baza de impozitare a TVA este constituita din pretul de cumparare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, in absenta unor astfel de preturi de cumparare, pretul de cost, stabilit la data livrarii. In cazul in care bunurile reprezinta active corporale fixe baza de impozitare este constituita din valoarea de inregistrare in contabilitate diminuata cu amortizarea contabila.

About the Author

sorin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.